- a umbla cu o fată
- to keep company with a girl.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a umbla cu o fată
Look at other dictionaries:
mort — MORT, MOÁRTĂ, morţi, moarte, adj., s.m. şi f. I. adj. 1. (Despre fiinţe) Care nu mai trăieşte, care a murit. ♢ expr. A se face mort în păpuşoi sau (substantivat) a face pe mortul în păpuşoi = a se face că nu ştie nimic, a simula nevinovăţia, a… … Dicționar Român
cap — CAP1, (I, III) capete, s.n., (II) capi, s.m. I. s.n. 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor, unde se află creierul, principalele organe de simţ şi orificiul bucal. ♢ loc. adv. Din cap până n picioare = de… … Dicționar Român
drum — DRUM, drumuri, s.n. 1. Cale de comunicaţie terestră, alcătuită dintr o bandă îngustă şi continuă de teren bătătorit, pietruit, pavat sau asfaltat. ♢ Drumul mare = şosea de mare circulaţie, care leagă localităţi principale. Hoţ (sau tâlhar) de… … Dicționar Român
jos — JOS, JOÁSĂ, joşi, joase, adv., adj. I. adv. 1. Aproape de pământ, la nivelul pământului; într un loc mai puţin ridicat (decât altul). ♢ De sus până jos = în întregime. De sus în jos = în direcţie verticală coborâtoare. ♢ Cu faţa în jos = (culcat) … Dicționar Român
colac — COLÁC, colaci, s.m. 1. Un fel de pâine, de obicei în formă de inel, împletită din mai multe suluri de cocă. ♢ Colaci domneşti = daruri obligatorii trimise domniei de oraşele din Ţara Românească şi din Moldova. ♢ expr. A se face colac = a se aşeza … Dicționar Român
forţa — FORŢÁ, forţez, vb. I. tranz. 1. A determina cu forţa pe cineva la ceva; a sili, a constrânge, a obliga. ♦ refl. A şi da osteneala, a se strădui, a face un efort. 2. A mânui cu violenţă un mecanism, o închizătoare etc., deteriorându le din… … Dicționar Român
loc — LOC, locuri, s.n. I. 1. Punct, porţiune determinată în spaţiu. ♢ loc. adv. Din (sau de pe) loc = de acolo de unde este sau se află cineva, stând nemişcat, fără a se deplasa. În (sau pe) loc = a) pe aceeaşi bucată de pământ, acolo unde se află… … Dicționar Român
prag — PRAG, praguri, s.f. 1. Partea de jos, orizontală, a unui toc de uşă sau a unei porţi, puţin mai ridicată de la pământ, peste care se trece la intrare şi ieşire. ♢ expr. A călca (sau a trece, a păşi) pragul (casei) = a) a ieşi din casă; b) a intra … Dicționar Român
purta — PURTÁ, port, vb. I. 1. tranz. A lua, a ridica, a ţine pe cineva sau ceva în mână, în braţe etc. pentru a l transporta în altă parte; a duce. ♢ expr. A purta pe cineva pe palme = a arăta cuiva o grijă deosebită, a răsfăţa pe cineva. A purta (pe… … Dicționar Român
nas — NAS, nasuri, s.n. 1. Parte proeminentă a feţei, situată între obraji, frunte şi gură, servind ca organ al respiraţiei şi al mirosului. ♢ loc. adv. Sub (sau, rar, în) nasul cuiva sau sub nas = în imediata apropiere, în faţă, sub ochii cuiva. (În… … Dicționar Român
mănuşă — MĂNÚŞĂ, mănuşi, s.f. 1. Obiect de îmbrăcăminte confecţionat din lână, tricot, piele, cauciuc etc., care acoperă mâinile, protejându le. ♢ expr. A umbla (sau a se purta) cu mănuşi (cu cineva) = a avea o purtare plină de menajamente, de politeţe,… … Dicționar Român
